Ceva Notoriu.

Si vreau sa ma mut undeva departe , unde lumea sa mi se para mai mare si mai altfel.Undeva unde nu trebuie sa merg cu capul in jos stresata si complexata de problemele mele. Undeva unde omenirea chiar isi ia in serios rolul , si nu exista atata ura intre toate dobitoacele pamantului.Acum cateva zile ma gandeam la faptul ca timpul trece repede , si nu o sa realizez cand am sa implinesc 18 ani , imi doresc asta cu tot dinadinsu , si imi doresc sa pot sa fiu independenta , dar niciodata nu am legat independenta de faptul ca trebuie sa muncesc , sa imi asigur un venit bun , un acoperis deasupra capului si nevoile unei femei de zi cu zi , referindu-ma doar la necesitati venite din partea materiala . M-am gandit ca am sa implinesc 18 ani si am sa mut muntii din loc . Si daca esti independent , tot dependet ramai defapt . Pentru ca tot ai obligatia sa ii sun pe ai tai , sa le spui pe unde esti, ca deh , sa nu fie ingrijorati ,nu?Si ce se poate rezolva cu independenta ? Ca esti "mare" si te poti duce in ce crasma vrei tu , sa te imbeti sa cazi sub masa , sa te adune prietenii cu farasu sa te aduca acasa? Ca poti sa iti iei bautura si tigari fara ca cineva sa te intrebe " de sanatate" . Dar vai , ce imi doresc sa fie asa. Sa fiu si eu MAAAARE. Mai am putin de mancat , si realizez ca nu o sa fac nimic prea important la varsta de 18 ani , si ca totul o sa fie exact cum e si acum , numai ca singurul lucru care creste impreuna cu varsta sunt responsabilitatile.Si , Doamne , ce dor imi mai este sa stau si eu cum stau copii din ziua de azi , afara , fara griji si fara temeri , pentru ca sunt prea inocenti si prea mici sa isi dea seama de pericolele care pandesc la tot pasu .Sa nu imi pese ca la gura sunt murdara de inghetata , ca am pantalonii rupti si tricoul inca este murdar de mancarea pe care ai mancat`o ieri.Inca sa iti intinzi paturica pe iarba si sa te joci .Sa sari, sa tipi , sa razi si nimeni sa nu te creada "sarit de pe fix" .Si ce dor imi e ..ce dor imi e de copilaria in care nu am stiut sa iubesc decat pe parintii mei .Ce dor imi e de saruturile tatalui meu , pe frunte.Si cand ma striga mama de pe geam sa intru in casa , desi era tarziu, iar mie inca nu mi se " consumau bateriile ".Si ce griji aveam? Si parca nu vroiam sa crestem mari , si parca timpul trecea mai greu , si parca era ieri , dar acum ..mai avem putin .. si peste cativa ani , de craciun o sa ne uitam la copii nostrii cum isi iau cadourile de sub brad, si privim cu nostalgie ,stiind ca acum cativa ani , eram noi copii , nu parinti .Si dor imi e de toata copilaria mea , si dor imi e de relatia cu ai mei .Acum imi pare rau , si vreau sa plang si imi e dor ... s`acum ma uit spre copii lor . Si nu sunt asa cum eram noi.Tot ce aveam in comun , erau ochii fara pata , zgarieturile din genunchi si mainile murdare... Trecut`au anii .

* Imi e dor.Imi e dor.Imi e dor.Imi e dor.Imi e dor.Imi e dor.Imi e dor.Imi e dor.Imi e dor.Si doare...